Cântecul păsării Mărește

Cântecul păsării

Cântecul păsării
Anthony de Mello

Cântecul păsării a fost scrisă pentru oameni cu convingeri diferite, religioase sau ateiste. Ea cuprinde o sumedenie de povestiri: budiste, creștine, zen, hasidice, rusești, chinezești, hinduse, sufiste, mai vechi sau mai noi.

Mai multe detalii

cântecul păsării

Adăugaţi la lista dorinţelor

Cântecul păsării
Anthony de Mello

Titlul cărții Cântecul păsării ne duce cu gândul la copilărie, la acele momente din viață când toate lucrurile ne par simple și firești, așa cum ar trebui să fie și acum. Căci, așa cum spunea Anthony de Mello "adevărul este ascuns chiar de el însuși".

Fragment din Cântecul păsării

Noi suntem trei, Tu ești trei

Când nava sa a făcut un popas de o zi pe o insulă îndepărtată, episcopul s-a hotărât să își folosească acest interval de timp în modul cel mai profitabil cu putință. A început să se plimbe pe plajă și a întâlnit trei pescari care dădeau la pește. Intr-o engleză stricată, aceștia i-au spus că au fost creștinați de misionari încă cu câteva secole înainte.
Noi, creștini! i-au spus ei cu măndrie, arătând unii către ceilalti. Episcopul s-a arătat impresionat. I-a întrebat atunci dacă au auzit de Rugăciunea Domnului. Nu auziseră. De data aceasta, episcopul a fost șocat.
Atunci, ce spuneți atunci când vă rugați?
Ne ridicam ochii spre cer și ne rugăm astfel: „Noi suntem trei, Tu ești trei, ai milă de noi”.
Episcopul a rămas revoltat de primitivismul rugăciunii și de erezia pe care o conținea ea. De aceea, și-a pierdut întreaga zi încercând să-i învețe Rugăciunea Domnului. Pescarii nu aveau o memorie prea grozavă, dar și-au dat osteneala, și înainte de plecare, episcopul a avut satisfacția de a-i auzi spunând Rugăciunea de la un cap la altul, fără greșeală.
Câteva luni mai târziu, nava sa a trecut din nou pe lângă insulă. In timp ce își recita pe punte rugăciunea de seară, episcopul și-a amintit cu plăcere de cei trei oameni care învățaseră să se roage, grație eforturilor sale pline de răbdare.
Subit, el a văzut o rază de lumină care se apropia de vas. Spre uluirea lui, în mijlocul ei a zărit trei persoane care mergeau pe apă. Capitanul a oprit nava și toată lumea s-a adunat să vadă minunea.
Evident, erau cei trei pescari ai episcopului.
Sfinția ta, au exclamat ei, am văzut nava cu care călătorești si ne-am grăbit să venim la tine.
Dar ce doriți? i-a întrebat episcopul, încă nevenindu-i să-și creadă ochilor. Sfinția ta, ne pare foarte rău, dar am uitat rugăciunea corectă. După ce spunem: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, facă-se voia Ta…”, nu ne mai aducem aminte restul. Spune-ne din nou rugăciunea.
Smerit, episcopul le-a răspuns:
Mergeți acasă, prieteni, și de fiecare dată când vă rugați, spuneți, la fel ca înainte: „Noi suntem trei, Tu ești trei, ai milă de noi!”

Diogene

Filosoful Diogene își lua cina, care consta din pâine și linte. Aristippus, un alt filosof, care trăia într-un confort considerabil întrucât îl omagia în permanență pe rege, i-a spus cu ironie:
Învață ce înseamnă supunerea față de rege și nu vei mai fi nevoit să trăiești cu linte.
Diogene i-a răspuns prompt:
Învață să trăiești cu linte și nu vei mai fi nevoit să-l cultivi pe rege.

Am văzut pe strada un copil gol, înghețat și flămând. M-am supărat și i-am strigat lui Dumnezeu: „De ce permiți acest lucru? De ce nu faci nimic?” Dumnezeu nu mi-a răspuns. În aceeași noapte, când mă așteptam mai puțin, mi-a răspuns: „Am făcut ceva: te-am creat pe tine”.

Privirea lui Iisus

În Evanghelia după Luca scrie:
Dar Petru a spus: „Omule, nu știu despre ce vorbești”. În acel moment, chiar în timp ce vorbea, un cocoș a cotcodăcit, iar Domnul s-a întors și a privit drept spre Petru… iar Petru a ieșit afară și a plâns.
M-am înțeles întotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, îi multumesc, îi implor adevărul.
Dar am avut întotdeauna sentimentul că dorește să-l privesc în față… Iar eu nu pot. Chiar și când îi vorbesc, mă uit în altă parte atunci când simt că el mă privește direct. Mă tem de fiecare dată că voi descoperi o acuzație nerostită în ochii săi, pentru vreun păcat nemărturisit. Sau poate vreo cerere: poate că așteaptă ceva de la mine.
Într-o zi, mi-am adunat tot curajul și l-am privit în ochi! Nu există nici o acuzație, nici o cerere. Singurul mesaj pe care îl puteai citi în ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca și Petru, am ieșit afară și am plâns.

Cele șapte vase cu aur

Un bărbier trecea odată pe sub un copac bântuit, când a auzit o voce:
Ai vrea să ai șapte vase cu aur?
Omul a privit în jur, dar nu a văzut pe nimeni. Lăcomia lui se trezise însă, așa că a strigat:
Da, aș vrea.
Atunci, du-te imediat acasă, i-a spus vocea. Le vei găsi acolo.
Bărbierul a fugit spre casă, unde a găsit într-adevăr șapte vase pline cu aur, cu excepția unuia, care era doar pe jumătate plin. Bucuria i-a fost astfel imediat spulberată. Bărbierul nostru a simțit că nu poate trăi astfel: trebuia neapărat să umple și cel de-al șaptelea vas, altminteri nu va mai fi niciodată fericit.
De aceea, a topit toate bijuteriile familiei și le-a turnat în monede de aur, pe care le-a introdus în cel de-al șaptelea vas. Spre uimirea lui, acesta a rămas tot pe jumătate gol. Era exasperant! Omul s-a pus atunci pe economii, și-a înfometat familia, dar degeaba. Oricât aur punea în cel de-al șaptelea vas, acesta rămânea în continuare pe jumătate gol.
Într-o zi, l-a rugat chiar pe rege să-i dubleze salariul. Acesta a acceptat, astfel că lupta pentru umplerea vasului a fost relansată. A ajuns chiar să cerșească. Vasul înghițea fiecare monedă nouă de aur, dar refuza să se umple! Între timp, regele a observat cât de tras la față era bărbierul său.
Ce s-a întâmplat cu tine? l-a întrebat el. Erai atât de fericit când aveai salariul mai mic. Acum ți l-am dublat, dar arăți obosit și nefericit. Să nu-mi spui că ai primit cele șapte vase cu aur.
Bărbierul a rămas uimit.
Cine v-a spus acest lucru, Maiestate?
Regele a început să râdă:
Nu mi-a spus nimeni, dar manifești toate simptomele celor cărora stafia le-a dat cele șapte vase cu aur. Odată, mi le-a oferit și mie. Când am intrebat-o dacă pot cheltui banii sau dacă nu pot decât să-i strâng, a dispărut fără urmă. Acei bani nu pot fi cheltuiți. Nu fac decât să trezească dorința de a strânge și mai mulți. Du-te și înapoiază-i stafiei, și vei fi din nou un om fericit.

Schimbarea lumii prin schimbarea de sine

Sufitul Bayazid povestește următoarea istorioară despre el însuși:
Când eram tânar, eram un revoluționar, și singura rugăciune pe care i-o adresam lui Dumnezeu era aceasta: „Doamne, dă-mi energia de a schimba lumea”.
După ce m-am maturizat și mi-am dat seama că mi-a trecut jumătate din viață fără să fi schimbat un singur suflet, mi-am schimbat rugăciunea: „Doamne, dăruiește-mi grația de a-i schimba pe cei cu care intru în contact – familia și prietenii mei, și voi fi mulțumit”.
Acum, la bătrânețe, când știu că zilele îmi sunt numărate, rugăciunea mea este alta: „Doamne, dăruiește-mi grația de a mă schimba pe mine însumi”. Dacă m-aș fi rugat de la început pentru transformarea de sine, nu mi-aș fi irosit inutil viața.

Nuca de cocos

O maimuță cocoțată într-un copac a aruncat cu o nuca de cocos în capul unui sufit.
Acesta a ridicat-o de jos, i-a băut laptele, i-a mâncat miezul și a transformat coaja într-un vas de băut, pe care l-a luat cu el.
Îți mulțumesc pentru că m-ai criticat.

Creștinul

Din păcate, în viața mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat să mă ajute. Mi-au băgat în cap învățăturile cu atâta insistență încât am ajuns să nu-ți mai aud vocea decât cu mare greutate. Nu m-am gândit niciodată că Tu însuți ai putea fi maestrul meu, căci ei mi-au repetat continuu: „Noi suntem singurii tăi ghizi. Cine ne ascultă pe noi, îl ascultă pe El”. Nu ei sunt însă de condamnat, ci eu. Căci mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tăcere, curajul de a descoperi singur, răbdarea de a aștepta momentul potrivit și încrederea că odată, când mă voi aștepta mai puțin, Tu vei rupe tăcerea și mi te vei revela.

Cuprinsul cartii Cântecul păsării

Mănâncă-ți propriul fruct
O diferență vitală
Cântecul păsării
Acul
Elefantul și șoricelul
Porumbelul regal
Salvarea peștelui de către maimuță
Sare și bumbac în râu
Căutarea măgarului
Adevărata spiritualitate
Peștișorul
Ai auzit păsărica ciripind?
Tai lemne
Bambușii
Atenția constantă
Sacralitatea momentului prezent
Clopotele templului
Cuvântul întrupat
Idolul uman
Căutarea într-un loc greșit
Întrebarea
Cei care pun etichete
Formula
Exploratorul
Toma d’Aquino nu mai scrie
Lovitura dervișului
O notă de înțelepciune
Ce spui?
Diavolul și prietenul său
Nasruddin a murit
Oasele care testează credința
De ce mor oamenii buni
Maestrul nu știe
Privește în ochii lui
Grâul din mormintele egiptene
Schimbarea scripturilor
Soția orbului
Profesioniștii
Experții
Supa din supă de rață
Monstrul din râu
Săgeata otrăvită
Copilul s-a oprit din plâns
Oul
Strigă în deșert – ca să-și păstreze integritatea
Apa râului, de vânzare
Talismanul
Nasruddin în China
Pisica Guru-lui
Veșmintele liturgice
Păpădiile
Nu te schimba
Prietenul meu
Aspirantul arab
Noi suntem trei, tu ești trei
Rugăciunea poate fi periculoasă
Narada
Destinul hotărât prin aruncarea unei monede
Rugăciune pentru ploaie
Vulpea oloagă
Întruparea lui Dumnezeu sub formă de hrană
Cei cinci călugări
Slujba
Diogene
Ridică-te
Magazinul adevărului
Calea cea îngustă
Ipocritul
Contractul din vis
Foarte bine, foarte bine
Fiii care au murit în vis
Vulturul auriu
Puiul de rață
Păpușa din sare
Cine sunt eu?
Îndrăgostitul vorbăreț
Renunțarea la „eu”
Renunță la nimic
Maestrul Zen și creștinul
Confort pentru diavol
Mai bine să dormi decât să bârfești
Călugărul și femeia
Un infarct spiritual
Îl cunosc pe Christos
Privirea lui Iisus
Oul de aur
Vești bune
Ioniad și bărbierul
Fiul mai mare
Religia bătrânei doamne
Puterea iubirii de a ierta
Lotusul
Broasca țestoasă
Bayazid încalcă regula
Oamenii vărgați
Muzică pentru surzi
Bogați
Pescarul mulțumit
Cele șapte vase cu aur
O parabolă referitoare la viața modernă
Hofetz Chaim
Cerul și cioara
Cine poate fura luna de pe cer?
Diamantul
Rugăciune pentru o minte mulțumită
Târgul Mondial al Religiilor
Discriminare
Iisus la un meci de fotbal
Ură religioasă
Rugăciune ofensivă și defensivă
Ideologie
Schimbarea lumii prin schimbarea de sine
Rebelii îmblânziți
Oaia rătăcită
Mărul perfect
Micuța sclavă
Înțeleptul Confucius
O, ce bine că am greșit!
Nuca de cocos
Vocea cântărețului a umplut întreaga sală
Mulțumesc și da
Simon Petru
Femeia samariteană
Ignațiu de Loyola
Un tribut adus autorului

  • Autor Anthony de Mello
  • Editura Mix
  • Pagini 221
  • ISBN 978-973-8471-22-1