luni, 2 noiembrie 2020

 

Există în lumea noastră suflete care par să nu aibă nicio legatură cu lumea fizică, la fel cum există suflete care par să nu aibă nicio legatură cu dimensiunea spirituală.

Pentru ambele categorii de suflete, cealaltă dimensiune pare de neconceput.

E la fel de greu pentru un spirit să trăiască în materie, cât e pentru un alt spirit să poată vedea esența lucrurilor.

Dar am venit aici tocmai pentru a cunoaște și cealaltă dimensiune.

O parte dintre noi am venit să învățăm ce înseamnă să trăiești în dimensiunea fizică, iar o altă parte am venit să ne aducem aminte sensul, sufletul lucrurilor.

Ambele categorii caută ceva, caută sensul în această viață, iar după mine, sensul nu poate fi gasit decât în punerea împreună a celor două dimensiuni.

Pentru că ambele formează un întreg.

Cum putem face asta?

Sufletele venite să experimenteze materia trebuie să se împământeze.

Sufletele venite să caute esența lucrurilor trebuie să se deschidă.

Astfel se pot echilibra exact cu ceea ce le lipsește.

Cumva, trebuie să devenim întregi. Trebuie să găsim atât sensul, sufletul lucrurilor și în același timp să fim cu picioarele pe pământ, ancorați în realitate.

Întâlnrea dintre cele două categorii de oameni are loc în inimă.

Inima înseamnă deschidere, compasiune, acceptare, smerenie, iubire, conștiința-martor.

Inima reprezintă o dimensiune prin care trebuie să treacă toți oamenii, deoarece aici există trăsături pe care toți trebuie să le dezvoltăm.

Dacă te simți bine în dimensiunea fizică, nu prea ai cum să cunoști dacă există și altceva decât dacă te deschizi, dacă îți deschizi inima.

Dacă te simți străin în lumea asta, neintegrat, nu știi de ce ai venit aici și ce ai de făcut, tot prin inimă trebuie să treci, ca să-ți dezvolți compasiunea, acceptarea și blândețea – în primul rând față de tine. Ajungi apoi să te împământezi, dar e o împământare trezită: știi ce ai de făcut, dar în același timp ești conectat cu ceilalți și cu propria inimă.

Oamenii care trebuie să devină conștienți de dimensiunea fizică: trebuie să facă ceva, să aibă un job pe sufletul lor.

Cei care trebuie să devină conștienți de dimensiunea spirituală trebuie să-și ia vălurile de pe ochi, să își aducă aminte de suflet, iar ceea ce fac să facă conștient.

Ambele categorii de suflete au lecțiile lor.

Pentru că ambele dimensiuni sunt ale omului, ambele dimensiuni fac parte din noi și așteaptă să fie explorate.

Tehnologia și lumea interioară

 

Tot mai mulți oameni sunt îngrijorați de efectele pe care tehnologia le are asupra noastră.

Tehnologia este neutră, la fel ca și curentul electric. Depinde de noi cum o folosim.

Dacă îți bagi degetele în priză, probabil că vei muri.

Dacă folosești tehnologia fără discernământ, probabil se va întâmpla același lucru, singura diferență fiiind aceea că vei începe să mori mai întâi pe dinăuntru, iar această moarte probabil va fi una mai lentă.

Există două aspecte importante, care au foarte mult legătură cu noi și mai puțin cu tehnologia:

1. Foarte mulți oameni nu au simțul măsurii, nu știu când să se oprească.

2. Oamenii devin dependenți de tehnologie deoarece refuză să vadă ceva în ei înșiși, nu vor să conștientizeze o parte din ei înșiși care suferă dintr-un motiv sau altul.

O dată ce conștientizăm adevărata problemă, apar și soluțiile. Discernământul și simțul măsurii, în primul caz, și conștientizarea și întâlnirea cu acea parte din noi care suferă, în cel de-al doilea.

Tehnologia ne scapă temorar de noi înșine. Acesta este principalul motiv pentru care atât de mulți dintre noi devenim dependenți de ea: refuzăm să avem întâlniri reale cu noi înșine, refuzăm să mergem în interior și să vedem ce anume ne doare și de ce.

Concluzie: problema nu e tehnologia, ci întâlnirea inevitabilă cu noi înșine.

Este extraordinar că, o dată cu dezvoltarea tehnologiei, au devenit foarte cunoscute în lume și tehnicile de meditație și mindfulness.

Meditația ne ajută să ne conectăm cu noi înșine și să ne echilibrăm.

Mindfulness ne ajută să fim prezenți și să facem alegeri conștiente.

Putem folosi tehnologia într-un mod care să ne ajute sau să ne piardă.

Totul depinde de noi.

Spiritualitatea și umanitatea din noi

 

Înainte de a deveni ființe spirituale, trebuie să devenim ființe umane.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă să ne cunoaștem umanitatea și să o echilibrăm.

Cum putem face acest lucru concret?

Facem o listă cu trăsăturile bune pe care dorim să le avem și să le manifestăm.

Apoi mai facem o listă cu acele trăsături pe care nu dorim să le avem și să le manifestăm, pentru că ne dăm seama că nu sunt în armonie cu cine suntem noi cu adevărat. Iar dacă aveți probleme cu această listă, întrebați persoanele apropiate.

Luăm fiecare listă și mergem în interior, pentru a descoperi conștient aceste trăsături în noi înșine.

Luați fiecare trăsătură pe rând și aveți răbdare. Simțiți-o că este acolo și nu o judecați și nu încercați să o alungați sau să scăpați de ea în niciun fel. Doar conștientizați-le.

Știu că la cea de-a doua categorie de trăsături s-ar putea să vi se strângă sufletul, dar e bine să facem acest exercițiu până la capăt, nu doar pe jumătate.

În momentul în care conștientizăm aceste trăsături, atât pe cele bune, cât și pe cele rele, putem alege pe care să le hrănim.

Alt fel spus, ne putem cultiva și aprofunda trăsăturile bune și putem alege, conștient, să nu le manifestăm pe cele nedorite.

Acesta este un exercițiu de bază, prin care ne putem cunoaște și manifesta umanitatea în mod conștient și prin care ne putem recupera o parte din puterea interioară.

luni, 25 mai 2020

Grădina mea

Grădina mea de la țară e vie.

E înconjurată de o livadă, cu meri de tot soiul, doi peri ca în povești, nuci, vișini, gutui și câțiva piersici.

Iar livada e înconjurată de zmeură, câteva tufe de coacăze roșii, albe și negre și vie cu două feluri de struguri.

Între pomi și gradină e plin de flori: trandafiri de toate culorile, brândușe mov, albe și portocalii, ghiocei bătuți, lalele, gladiole, narcise albe și galbene și flori al căror nume nici măcar nu-l știu.

Florile au fost puse în așa fel încât de când apar ghioceii și până toamna târziu, tot timpul e ceva înflorit.

Din loc în loc, maică-mea a pus plante aromatice și tot felul de ierburi: busuioc, cimbru, salvie, pelin, leuștean.

Roinița și menta cresc peste tot, unde au vrut ele.

Pentru că nu stă nimeni acolo, odată am văzut o bufniță în copac. A fost la fel de surprinsă ca mine, să mă vadă.

În iunie se coc căpșunile și nimic nu se compară cu căpșunile de grădină.

Odată mă gândeam că dacă are nevoie cineva de o dovadă că Dumnezeu există, să savureze o căpșună de grădină.

Și grădina asta a mea nu numai că e vie.

Dar dacă faci liniște în tine, poți vedea duhul grădinii.

Și nu știu dacă el e de vină pentru atâta risipă de frumusețe și rod.

Dar știu sigur un lucru: pe mine, grădina asta mă învață să dărui necondițționat. În neștire.

Pentru că ea asta face.

marți, 15 ianuarie 2019

Care e diferența dintre shadow și darkness în psihologie?


Shadow sau umbra este formată din toate acele părți din noi pe care le-am negat, le-am ascuns sub preș, de care n-am mai vrut să știm sau care ne prefacem că nu există. Din shadow fac parte fricile noastre, traumele, rănile, dependențele, neîmplinirile, ura, mânia, gelozia, posesivitatea, lipsa de încredere în noi, lipsa de motivație, de sens, de direcție.

Toate acele energii care se hrănesc din noi, cu viața noastră, și ne lasă uneori fără suflare, formează umbra.

Umbra reprezintă un material de lucru pentru psihic fără de care nu putem evolua în nicio direcție, este o parte din noi pe care trebuie să o cunoaștem și să ne-o asumăm.

Este foarte util să acordăm atenție diferitelor aspecte care formează umbra, astfel încât să le aducem treptat la lumină, să le conștientizăm și să le integrăm. În acest fel, umbra se transformă în lumină.

Darkness este însă altceva. Darkness este atunci când umbra sau întunericul pun stăpânire pe noi. Altfel spus, nu ne mai aflăm într-o zonă luminoasă, din care putem lucra cu părțile rănite sau întunecate din noi. Ne aflăm în depresie, posedați de întuneric, într-o lume din care credem că nu mai există scăpare și în care ne simțim condamnați să trăim.

Este foarte dificil să ieși din întuneric de unul singur, pentru că îți trebuie un ghid. E mai ușor când ghidul e în afara ta, când stai de vorbă cu cineva și simți că îi pasă de tine. E mai greu să îți găsești ghidul în interior, în inima ta, dar momentele de darkness, de întuneric, pentru asta ne sunt date.

Ați auzit de noaptea neagră a sufletului și de faptul că uneori este atât de intensă că suntem convinși că nu-i vom supraviețui. Dar zorii acestei nopți sunt magnifici, deoarece aduc cu ei conștiența, trăirea autentică, integrarea și un alt mod de a viețui în lume.

marți, 21 august 2018

Chemarea lui Vishnu

În viața viitoare, eu voi fi copac, iar tu vei fi Vishnu.

Ca zeu, vei veni la mine-copac, pentru a sta la povești.

Știi deja: un copac înțelege cel mai bine un zeu.

Un copac e despre a dărui, asemeni zeilor.

Primăvara te trezești la viață la chemarea lui Brahma. Apoi, ceva din lumina și căldura universului te face să explodezi în mii de flori și arome.

Vara te coci încet, tot la respirația și șoaptele zeilor.

Iar toamna te dărui. Toamna e despre a te dărui în neștire, necondiționat.

Copacii se nasc și cresc din poveștile zeilor, și dăruie ceva din zei, oamenilor.

Iar zeii au atât de multe de povestit!

vineri, 15 iunie 2018

Ce este magia?

Magia e adevărată și trăiește în fiecare din noi.

Magie înseamnă să poți crea conștient ceva. Magie înseamnă să creăm conștient o relație sau un job. Magie înseamnă să ne cunoaștem lumea interioară, în mod real și lucid, dincolo de limitele corpului fizic și ale minții.

Magie înseamnă să devenim conștienți de stările, emoțiile și gândurile pe care le avem, să creăm un spațiu pentru ca ele să se manifeste, să le acceptăm și să nu ne identificăm cu ele.

Trăim într-o lume în care nu numai că am uitat de magia din noi și de ceea ce putem face, dar există momente în care anumite energii par să câștige teren și să devină dominante. Și asta se întâmplă atât în lumea din afară, cât și în cea interioară.

Suntem cu toții vrăjitori care și-au uitat puterile interioare. Conștiența și energiile din noi așteaptă să fie trezite, pentru a aduce din nou magia în această lume.

Magia înseamnă o conștiință treziă. Magia înseamnă realizarea adevăratei noastre naturi.

Magia e ceea ce suntem.