Există în lumea noastră suflete care par să nu aibă nicio legatură cu lumea fizică, la fel cum există suflete care par să nu aibă nicio legatură cu dimensiunea spirituală.
Pentru ambele categorii de suflete, cealaltă dimensiune pare de neconceput.
E la fel de greu pentru un spirit să trăiască în materie, cât e pentru un alt spirit să poată vedea esența lucrurilor.
Dar am venit aici tocmai pentru a cunoaște și cealaltă dimensiune.
O parte dintre noi am venit să învățăm ce înseamnă să trăiești în dimensiunea fizică, iar o altă parte am venit să ne aducem aminte sensul, sufletul lucrurilor.
Ambele categorii caută ceva, caută sensul în această viață, iar după mine, sensul nu poate fi gasit decât în punerea împreună a celor două dimensiuni.
Pentru că ambele formează un întreg.
Cum putem face asta?
Sufletele venite să experimenteze materia trebuie să se împământeze.
Sufletele venite să caute esența lucrurilor trebuie să se deschidă.
Astfel se pot echilibra exact cu ceea ce le lipsește.
Cumva, trebuie să devenim întregi. Trebuie să găsim atât sensul, sufletul lucrurilor și în același timp să fim cu picioarele pe pământ, ancorați în realitate.
Întâlnrea dintre cele două categorii de oameni are loc în inimă.
Inima înseamnă deschidere, compasiune, acceptare, smerenie, iubire, conștiința-martor.
Inima reprezintă o dimensiune prin care trebuie să treacă toți oamenii, deoarece aici există trăsături pe care toți trebuie să le dezvoltăm.
Dacă te simți bine în dimensiunea fizică, nu prea ai cum să cunoști dacă există și altceva decât dacă te deschizi, dacă îți deschizi inima.
Dacă te simți străin în lumea asta, neintegrat, nu știi de ce ai venit aici și ce ai de făcut, tot prin inimă trebuie să treci, ca să-ți dezvolți compasiunea, acceptarea și blândețea – în primul rând față de tine. Ajungi apoi să te împământezi, dar e o împământare trezită: știi ce ai de făcut, dar în același timp ești conectat cu ceilalți și cu propria inimă.
Oamenii care trebuie să devină conștienți de dimensiunea fizică: trebuie să facă ceva, să aibă un job pe sufletul lor.
Cei care trebuie să devină conștienți de dimensiunea spirituală trebuie să-și ia vălurile de pe ochi, să își aducă aminte de suflet, iar ceea ce fac să facă conștient.
Ambele categorii de suflete au lecțiile lor.
Pentru că ambele dimensiuni sunt ale omului, ambele dimensiuni fac parte din noi și așteaptă să fie explorate.